Născuți în anii ’80, ne aflăm acum în anul 2021 și observăm cum valoarea caselor părinților noștri a crescut de 50 de ori față de perioada în care au fost achiziționate. În același timp, ne dăm seama că ne vom îndatora pentru locuințele noastre pe termen lung.
Nu avem amintiri despre primele misiuni spațiale sau despre evenimente majore din alte epoci, dar avem o bună cultură generală, pentru că în trecut aceasta era foarte valoroasă.
Suntem ultima generație care a jucat jocuri precum „Ascunselea”, „Castelul”, „Rațele și vânătorii”, „Țară, țară! Vrem ostași”, „Prințesa”, „Sticluța cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoții și vardiii” și altele asemenea. Am fost ultimii care am strigat „Un doi trei la perete stai” și am folosit telefoane cu fișe.
Pe de altă parte, am fost primii care am organizat petreceri cu videocasetofoane, închiriind filme și petrecând două zile întregi acasă. Am văzut primele desene animate color și am trecut de la casete audio la CD-uri.
Am purtat JJ, pantaloni evazați și geci de blugi, iar cine avea branduri precum Lee sau Puma era considerat liderul grupului. Am dat examene de Capacitate și nu teste grile la admitere. La grădiniță, am învățat poezii în română, nu în engleză, și am cântat „La mulți ani” la aniversări, nu „Happy Birthday”. Am urmărit „Pasiuni”, „Sunset” și „Dallas”, iar cine spune că nu a făcut asta ori minte, ori nu avea televizor.
Reclamele internaționale ne fascinau, așteptând cu nerăbdare să ajungă și la noi produsele precum guma Turbo și jucăriile cu apă. În timp ce ne bucuram de Tango cu vanilie și ciocolată și de bidoane cu apă de la robinet, care adesea ne provocau răceli. Și asta era un motiv în plus să nu mergem la școală.
Am ascultat Metallica, Ace of Base, DJ Bobo, Michael Jackson, Backstreet Boys și Take That, fără a fi familiarizați cu manelele. În schimb, horele erau melodiile de dans la petreceri, unde nu aveam toți pașii corecți, dar ne distram.
Am ascultat atât Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba și Queen, cât și artiști noi precum 50 Cent și Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireșarii” și am băut „Cico” și „Zmeurată”, considerând o mare realizare apariția primelor sucuri „de la TEC”, fără a ne teme de „E-uri”.
La școală, beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruși. Am băut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit internetul.
Nu ne trimiteam beep-uri, ci ne fluieram pentru a ieși afară. Nu aveam sisteme audio sofisticate, așa că tăceam toți pentru a auzi dialogul filmului. Nu aveam Nintendo sau PlayStation, ci jucam Tetris până ne plictiseam și le uitam pe dulap.
Așteptam cu nerăbdare petrecerile pentru a juca „Fântânița”, „Flori, fete sau băieți”, „Adevăr sau Provocare” sau orice alt joc care ne dădea ocazia să ne sărutăm cu cineva „iubit”.
Suntem cei care încă „cerem prietenia”, roșim la auzul cuvântului „sex” și dădeam cu banul pentru a trimite pe cineva la farmacie să cumpere prezervative, pe care le umpleam cu apă și le aruncam în colegi.
Am completat mii de oracole, sperând că persoana iubită va citi răspunsul nostru la întrebarea „De cine îți place?”. E uimitor că am ajuns până aici, având în vedere că am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere sau cotiere, nu am avut scaune speciale în mașini și nu am aruncat bomboanele căzute pe jos. Părinții noștri nu au făcut „childproof” locuința, ne-au trimis la alimentară să cumpărăm bere și vin și câte un pachet de țigări de la tutungerie.
Am fost martorii schimbărilor monetare, am râs la glumele cu Bulă și am fost primii care au ascultat-o pe Andreea Esca la Pro TV.
Noi suntem cei care încă mai ținem minte emisiunea „Feriți-vă de măgăruș”. Dacă te regăsești în aceste amintiri, înseamnă că faci parte din generația noastră!