Această rugăciune către Sfântul Anton de Padova este recunoscută pentru puterea sa de a aduce alinare și ajutor în momente dificile. Rugăciunea este împărțită în trei părți distincte, fiecare adresându-se unui aspect al legăturii dintre credincios și Sfântul Anton.

Prima parte a rugăciunii recunoaște puterea și mila lui Sfântul Anton, invocându-l ca protector și ajutător al celor care își pun încrederea în el. Se amintește de miracolele săvârșite de Sfântul Anton în trecut și de capacitatea sa de a vindeca rănile sufletești și trupești ale credincioșilor.

Partea a doua a rugăciunii se adresează direct lui Sfântul Anton, cerându-i ajutorul și intervenția în nevoile personale ale celui care rostește rugăciunea. Este un moment în care credinciosul își exprimă dorințele și cererile către Sfântul Anton, încredințându-i preocupările și suferințele sale.

Ultima parte a rugăciunii este o cerere de ocrotire și mângâiere în fața provocărilor și ispitelor vieții. Credinciosul roagă pentru alinare și sprijin în toate nevoile sale, atât sufletești, cât și trupești, încredințându-se în puterea și mila lui Sfântul Anton.

Această rugăciune, spusă cu credință și devotament, este considerată un mijloc eficient de a obține ajutor și sprijin divin în timpuri de nevoie și suferință.

Sfinte Antoane, între toţi Sfinţii lui Dumnezeu tu ai fost înzestrat cu o putere deosebită în a-i ocroti și ajuta pe toți cei ce-și pun nădejdea în tine. Morții au înviat la porunca ta, cei orbi și-au recăpătat vederea, celor suferinzi tu le-ai redat sănătatea și niciunuia din cei evlavioși către tine nu i-ai refuzat mângâierea sprijinului tău”, este prima parte a rugăciunii către Sfântul Anton, după care trebuie să rostești Tatăl Nostru.

Această grijă a ta faţă de nevoile oamenilor mă umple şi pe mine de încredere sfântă, cu care alerg la bunătatea ta, cerându-ți ajutor (Pauză: se spune, în gând, dorința bună, cererea…). Pentru dragostea ta arzătoare către Isus, care s-a odihnit în braţele tale sub chip de Prunc ceresc şi pentru iubirea ta gingaşă faţă de Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus, te rog, arată-ţi puterea cea mare şi ajută-mă și pe mine”, este cea de-a doua parte a rugăciunii după care trebuie să îți faci cruce.

În pagubele suferite, în nenorocirile care mă lovesc, în întristările mele sufleteşti, în suferințe şi lipsuri, în nenumăratele necazuri ale vieții, în ispitele ce mă tulbură și mă ademenesc, când patimile mele se răscoală cu furie și când văd că duhul cel rău unelteşte împotriva sufletului meu ca să-l piardă, către tine îndrept gândul meu, făcătorule de minuni și te rog ca în toate nevoile mele, sufletești și trupești, să fiu ușurat și mângâiat de ocrotirea ta, pentru ca astfel încurajat și plin de recunoștință față de tine, să ajung prin tine la Dumnezeul milostivirilor în slava cea veșnică a cerului. Amin