Cornel Patrichi ar fi împlinit 81 de ani. În urmă cu nouă ani, România își lua rămas bun de la unul dintre cei mai mari artiști ai scenei și micului ecran
Pe 1 aprilie, zi în care ar fi aniversat 81 de ani, România își amintește cu emoție de Cornel Patrichi – balerinul, coregraful și actorul care a redefinit eleganța dansului și și-a lăsat amprenta asupra televiziunii și cinematografiei românești. În urmă cu nouă ani, artistul pleca dintre noi, după o luptă grea cu o boală nemiloasă, cancerul pulmonar. Cu toate acestea, moștenirea sa artistică rămâne vie și continuă să inspire.
Născut la 1 aprilie 1944, în inima Bucureștiului, destinul artistic al lui Cornel Patrichi nu a fost conturat de la început de un vis clar sau de ambiția de a urca pe scenă. A fost, așa cum el însuși povestea cu umor, rezultatul unor „coincidențe fericite”. Atras inițial de sport, elevul Cornel a fost remarcat pentru talentul său și a fost îndrumat către lumea baletului, unde avea să-și descopere adevărata vocație.
A absolvit Liceul de Coregrafie din București în 1962, iar primul său pas pe scena profesionistă a fost făcut sub aripa ocrotitoare a unchiului său, Nicolae Patrichi, director muzical la celebrul Teatru „Constantin Tănase”. Aici, tânărul Patrichi s-a remarcat rapid, devenind prim-balerin și cucerind publicul cu grația și expresivitatea sa.
În 1972, un nou capitol se deschidea în cariera sa, când a devenit prim-balerin al Teatrului „Fantasio” din Constanța. Timp de ani buni, a făcut naveta între București și Constanța, reușind să ducă la bun sfârșit spectacole care au rămas în memoria colectivă.
Dar notorietatea lui Cornel Patrichi nu s-a limitat la scenă. Întâlnirea providențială cu regizorul Valeriu Lazarov i-a deschis drumul spre televiziune. A colaborat la numeroase producții TV, realizând coregrafii memorabile și dansând alături de artiști de renume, precum celebra Salome. Aparițiile sale de pe micul ecran au cucerit publicul prin inovație și rafinament, oferind o perspectivă proaspătă asupra dansului în România comunistă și postcomunistă.
Talentul său complex l-a propulsat și în lumea cinematografiei. A jucat în filme celebre, printre care „Melodii, melodii…”, „Gloria nu cântă” și „Pădurea pierdută”, în care a demonstrat că este mai mult decât un dansator — era un actor desăvârșit, capabil să transmită emoție prin fiecare gest.
Cornel Patrichi nu a fost doar un artist, ci și un mentor pentru tinerele talente. În anii 2000, a devenit membru al juriului emisiunii „Dansez pentru tine”, un show care a readus dansul în prim-planul interesului publicului român. Cu exigență și blândețe, a ghidat zeci de concurenți, oferindu-le nu doar note, ci și lecții de viață și artă.
De-a lungul carierei, Patrichi a pus în scenă coregrafii pentru spectacole și filme, dar și pentru mari evenimente, contribuind esențial la conturarea unei estetici aparte în dansul românesc contemporan. A fost un perfecționist, un vizionar și un om dedicat în totalitate profesiei sale.
În 2016, la vârsta de 72 de ani, Cornel Patrichi s-a stins din viață, în urma unei lupte grele cu cancerul pulmonar. Plecarea sa a lăsat în urmă nu doar un gol imens în lumea artistică, ci și un sentiment de recunoștință profundă din partea celor care l-au admirat, cunoscut sau învățat de la el.
Soția sa, Cornelia Patrichi, alături de fiul lor, Alexandru, au continuat să păstreze vie amintirea celui care a fost un soț iubitor, un tată dedicat și un prieten de nădejde pentru mulți dintre colegii săi de scenă.
Astăzi, la nouă ani de la dispariția sa, Cornel Patrichi este amintit cu drag și respect. A fost și rămâne o figură emblematică a artei românești, un artist complet care a dovedit, prin fiecare apariție, că dansul este mai mult decât o formă de mișcare – este o formă de exprimare a sufletului.
Pe 1 aprilie, ziua în care ar fi împlinit 81 de ani, publicul, colegii și familia își pleacă simbolic frunțile în fața unei cariere exemplare și a unui om care a știut să transforme pasiunea în artă și arta într-un mod de a trăi. Cornel Patrichi nu mai este printre noi fizic, dar continuă să trăiască prin amintirile celor care l-au iubit, l-au admirat și l-au aplaudat.