România a pierdut o legendă. A lăsat în urmă o moștenire uriașă și un nume nemuritor

Pe 6 mai 1961, România se despărțea de una dintre cele mai strălucite și complexe personalități culturale ale sale – Lucian Blaga. Poet, dramaturg, filosof și diplomat, Blaga a lăsat o moștenire intelectuală și artistică de o profunzime remarcabilă, care continuă să inspire generații.

Născut pe 9/21 mai 1895 în satul Lancrăm, județul Alba, într-o familie de preoți, Lucian Blaga a fost al nouălea copil al preotului Isidor Blaga și al Anei, născută Moga. Destinul său literar părea predestinat încă din copilărie, marcat de o trăsătură aparte: până la vârsta de patru ani nu a rostit niciun cuvânt. Mai târziu, el va numi această perioadă „tăcerea lumii” – o tăcere care avea să-i devină sursă de reflecție și inspirație, fundament al poeziei și filosofiei sale.

Drumul formării: între teologie și filosofie

Blaga a urmat Facultatea de Teologie la Sibiu și Oradea între 1914 și 1916, absolvind în 1917. În lucrarea autobiografică Hronicul și cântecul vârstelor, el mărturisea că a ales teologia mai degrabă din dorința de a evita înrolarea în armata austriacă decât dintr-o chemare religioasă.

Între 1916 și 1920, și-a continuat studiile la Universitatea din Viena, unde a explorat filosofia și biologia, obținând titlul de doctor în filosofie cu teza Kultur und Erkenntnis (Cultură și cunoaștere). În această perioadă, a fost influențat de expresionism și a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, fiica politicianului Coriolan Brediceanu, cea care avea să-i devină soție.

Debut și consacrare

Lucian Blaga a debutat literar în paginile revistelor Tribuna și Românul cu poezii și articole. În 1919 a publicat primul său volum, Poemele luminii, care i-a adus imediat recunoaștere. Un an mai târziu, lansa piesa de teatru Zamolxe, deschizând un drum fertil în dramaturgie și filosofie.

În 1921, a fost distins cu Premiul „Adamachi” pentru debutul său poetic. A urmat o carieră literară prolifică, completată de o activitate diplomatică și culturală desfășurată în marile capitale europene.

Profesor, academician, marginalizat

Lucian Blaga a fost numit profesor la Universitatea din Cluj și a fost redactor la revista Cultura. În 1937, a devenit membru al Academiei Române. După instaurarea regimului comunist, a fost exclus din învățământ și i s-a interzis publicarea. Forțat să se retragă din viața publică, a lucrat la Biblioteca Academiei Române din Cluj.

În ciuda marginalizării, Blaga a continuat să scrie. A tradus din Goethe, a compus tratate filosofice, piese de teatru și poezii, multe dintre ele rămânând nepublicate în timpul vieții.

Lucian Blaga s-a stins din viață pe 6 mai 1961, la Cluj, și a fost înmormântat în cimitirul din Lancrăm, satul său natal. Deși ignorată oficial în ultimele decenii ale vieții sale, opera sa a fost redescoperită și apreciată după 1989, consolidându-i statutul de una dintre marile conștiințe culturale ale României.