Monica Tatoiu, despre greutățile din copilărie și traiul modest de la sat: „Nu aveți în față oameni care au crescut în lux”

Monica Tatoiu, confesiuni despre copilărie și modestia de azi: „Nu am crescut în puf. Sunt mândră de rădăcinile mele”

Deși astăzi își permite o viață confortabilă și are acces la tot ce își dorește, Monica Tatoiu nu uită niciodată de unde a plecat. În numeroase interviuri și podcasturi, fosta femeie de afaceri vorbește cu sinceritate și luciditate despre copilăria ei marcată de lipsuri, despre traiul modest de la țară și despre valorile care i-au fost sădite încă din acei ani grei, dar formatori.

„Am fost foarte săracă. Dar n-am niciun regret”

Invitată în podcastul Față în față cu Raoul, Monica Tatoiu a rememorat momente din copilărie care i-au rămas adânc întipărite în memorie. Cu un zâmbet cald și fără pic de rușine, a vorbit despre simplitatea cu care a crescut, despre momentele în care baia se făcea o dată pe săptămână, într-un lighean, și despre cum împărțea o înghețată cu fratele ei, ca pe un adevărat festin de vară.

„Am fost foarte săracă. Știi cum e să faci baie o dată pe săptămână la lighean și să mănânci o înghețată împărțită la trei? Înghețata era ieftină pe vremuri la Timișoara. Mama ne cosea hainele, iar tata fusese dat afară din armată când aveam un an și jumătate”, a povestit ea.

Părinții Monicăi au avut un destin dificil. Tatăl, exclus din armată, și mama, fiică de deținut politic, au fost marginalizați într-o societate marcată de rigorile regimului comunist. Mama ei a fost chiar exmatriculată din liceu cu doar două luni înainte de bacalaureat.

Verile la țară și copilăria cu picioarele desculțe pe pământ

În ciuda lipsurilor materiale, Monica Tatoiu își amintește cu drag de verile petrecute la țară, la Buziaș. Erau luni de zile trăite în mijlocul naturii, fără aer condiționat, fără confort, dar pline de libertate, aventură și simplitate.

„Pe 15 iunie venea mama și ne ducea la țară. Dormeam pe afară, pe pământ, când se răcorea. Erau 35-40 de grade ziua, iar noaptea ne întindeam pe jos. Odată mi-au intrat niște urechelnițe în haine. Așa am trăit.”

Deși pentru unii aceste povești pot părea dure, Monica le privește ca pe o sursă de mândrie. Și acum, spune ea, trupul îi poartă amintirea acelor vremuri: „Am niște călcâie… săraca pedichiurista mea! Așa am crescut, și nu mi-e rușine, sunt mândră de mine.”

O familie cu rădăcini în suferința istoriei

Povestea Monicăi Tatoiu este strâns legată de istoria grea a României postbelice. Nu doar ea, ci și soțul său provine dintr-o familie marcată de represiunea regimului comunist. Tatăl soțului său a făcut parte dintr-o familie de deținuți politici din Constanța, iar mama acestuia a fost nevoită să își crească singură copiii, sprijinită de mila celor din jur.

„Soțul meu provine dintr-o familie de deținuți politici. Mama lui i-a crescut singură pe el și pe fratele lui timp de cinci ani, cu ajutorul oamenilor.”

Astfel, dincolo de imaginea elegantă, sigură pe sine și sofisticată pe care o afișează în aparițiile publice, Monica Tatoiu poartă în suflet povara unei copilării dificile și amintirea unui sistem care i-a afectat profund familia. Însă în loc să o împovăreze, trecutul a făcut-o mai puternică.

Modestie în prezent, în ciuda succesului

Chiar dacă astăzi are o situație financiară care îi permite luxul, Monica Tatoiu nu a devenit niciodată o persoană risipitoare. Vorbește deschis despre alegerile sale modeste, fie că este vorba de vacanțe – preferând să stea la localnici în locul hotelurilor de lux – fie că e vorba despre garderobă, unde preferă haine durabile, de calitate, care să treacă proba timpului.

„Nu-mi place să risipesc. Chiar și când plec în vacanță, nu mă duc la cele mai scumpe hoteluri. Caut experiențe autentice, confortabile, dar rezonabile. Asta am învățat din copilărie.”

În aparițiile sale din podcasturi sau interviuri, oferă adesea sfaturi despre piesele vestimentare esențiale într-o garderobă, subliniind ideea că valoarea nu înseamnă opulență, ci durabilitate și bun gust.

O lecție de viață dincolo de aparențe

Povestea Monicăi Tatoiu este, în fond, o lecție despre puterea de a transforma greutățile în resurse interioare. Este dovada vie că nu contează doar de unde pornești, ci cum alegi să te formezi și ce înveți din fiecare etapă a vieții.

„Nu vorbiți cu niște oameni care au crescut în puf. Am muncit, am luptat și sunt mândră de drumul meu.”

Într-o lume în care imaginea contează adesea mai mult decât esența, sinceritatea și autenticitatea cu care Monica Tatoiu își asumă trecutul devin un exemplu rar de demnitate și curaj.