De ce spargerea unei oglinzi aduce șapte ani de ghinion. Povestea fascinantă a uneia dintre cele mai cunoscute superstiții
Mulți români au auzit despre superstiția conform căreia spargerea unei oglinzi aduce șapte ani de ghinion. Este o credință atât de răspândită, încât primul gând al celor care sparg o oglindă este inevitabil asociat cu ghinionul. Totuși, puțini știu de unde provine această superstiție și care sunt originile sale istorice și mitologice.
De ce șapte ani de ghinion
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinați și, în același timp, neliniștiți de propria reflexie. Înainte de apariția oglinzilor așa cum le știm astăzi, oamenii se priveau în suprafețe reflectorizante, cum ar fi apa sau metalul lustruit. Grecii antici au transmis în miturile lor ideea că reflexia poate fi periculoasă. Celebrul mit al lui Narcis, tânărul care s-a îndrăgostit de propria imagine reflectată în apă și a murit consumat de dorință, a alimentat temerile legate de auto-contemplare.
Românii se numără printre primii europeni care au folosit oglinzi „adevărate”, realizate din metale lustruite și extrem de costisitoare. Din acest motiv, o oglindă era un obiect de mare preț, accesibil doar celor înstăriți. Dacă un servitor spărgea o oglindă, consecințele erau serioase: putea avea nevoie de ani întregi pentru a o înlocui, muncind pentru a acoperi paguba. Se spune că această perioadă ar fi durat șapte ani – iar astfel s-a născut legenda ghinionului care durează exact atât.
Primele mențiuni scrise și influența romanilor
Cea mai veche mențiune scrisă a superstiției datează din 1777, într-un text englezesc care asocia spargerea oglinzii cu ritualuri oculte și practici de divinație considerate „diabolice”. Însă rădăcinile credinței sunt mult mai adânci.
Romanii antici credeau că viața fiecărui om se desfășoară în cicluri de câte șapte ani, fiecare ciclu marcând o reînnoire spirituală și fizică. Spargerea unei oglinzi era percepută ca o „fracturare” a imaginii sufletului, ceea ce însemna că persoana respectivă ar urma să treacă printr-o perioadă de dezechilibru și ghinion până la încheierea ciclului de șapte ani, când sufletul s-ar regenera.
De-a lungul secolelor, oglinzile au fost văzute nu doar ca obiecte utilitare, ci și ca instrumente magice sau chiar portaluri spre alte lumi. În multe culturi, ele erau considerate capabile să reflecte nu doar chipul, ci și sufletul celui care se privea în ele. Astfel, odată spartă, oglinda nu rupea doar imaginea fizică, ci și „fragmentele” sufletului, lăsând persoana vulnerabilă în fața nenorocirilor și energiilor negative.
Un simbol al vanității și al introspecției
De-a lungul timpului, superstiția a evoluat și a fost interpretată diferit în diverse culturi. Pentru unii, oglinda spartă simboliza mândria și vanitatea distrusă. Pentru alții, era un avertisment că energia negativă sau spiritele rele pot intra în casa celui care a spart oglinda. În tradițiile populare, există diverse metode de „anulare” a ghinionului – printre ele, aruncarea cioburilor într-un râu sau îngroparea lor, astfel încât sufletul reflectat să se „vindece”.
Ce semnifică oglinda astăzi
În prezent, superstiția legată de spargerea oglinzii rămâne una dintre cele mai cunoscute și mai persistente. Deși pentru unii are doar o valoare simbolică sau amuzantă, pentru alții încă trezește emoții și temeri. Dincolo de tradiție, istoria acestei credințe ne arată cât de mult s-au temut și s-au fascinat oamenii de propria imagine și cât de multe sensuri profunde au atribuit, de-a lungul timpului, unui simplu obiect.
Așadar, data viitoare când spargi o oglindă, poate vei privi superstiția nu doar ca pe o amenințare cu ghinion, ci ca pe o fărâmă de istorie și mitologie care s-a transmis până în zilele noastre.
