Ieri seară, în timp ce călătoream cu autobuzul și ascultam muzică la căști, am fost brusc întrerupt de niște sunete clare de tipete și suspine. Întorcându-mi privirea spre spate, am observat că o femeie părea să fie în travaliu.
Fără să stea pe gânduri, șoferul autobuzului a anunțat cu calm că va opri la maternitate, chiar dacă aceasta nu se afla pe ruta obișnuită. La următoarea stație, pasagerii care nu erau în grabă au coborât, iar eu am decis să rămân pentru a oferi orice ajutor posibil. Șoferul, pe care ulterior l-am aflat că îl cheamă Mihai, a condus cu o dexteritate remarcabilă, aproape ca o ambulanță, spre maternitate.
Pe drum, am simțit tensiunea din autobuz, dar și determinarea lui Mihai de a ajunge cât mai repede la destinație fără a pune pe nimeni în pericol. Odată ajunși, a sărit rapid din autobuz, a luat-o pe femeie în brațe și a dus-o direct la urgențe.
În timp ce Mihai se ocupa de predarea femeii către personalul medical, eu am găsit telefonul ei în geantă și l-am sunat pe soțul ei, pe care l-am găsit în lista de contacte sub numele de „Sotiorul”. I-am explicat situația și i-am transmis adresa maternității. După ce i-am predat lucrurile femeii asistentelor, am rămas să aștept împreună cu Mihai.
În cele din urmă, soțul femeii a sosit, vizibil îngrijorat dar recunoscător că soția lui era în siguranță. În timpul așteptării, am avut ocazia să stau de vorbă cu Mihai. Am descoperit un om cu un spirit extraordinar de ajutor, care a pus nevoile unei străine înaintea programului său, demonstrând o empatie și o responsabilitate impresionante.
Această experiență neobișnuită m-a făcut să apreciez și mai mult curajul și dedicarea unor oameni obișnuiți care, în momente critice, devin adevărați eroi. Nenea Mihai, cu adevărat, ești cel mai tare!