Pentru Nicolae și Elena Ceaușescu, ziua de 15 iulie părea o zi obișnuită. După o zi de muncă, în jurul orei 17:00, au plecat spre litoral, către casa lor de vacanță din Neptun. Însoțiți de o întreagă echipă formată din șoferi, bucătari și oameni din garda personală, cuplul prezidențial se pregătea să petreacă câteva luni de vară într-o rutină bine stabilită.
Conform volumului “Tiranul”, din trilogia “Viața lui Ceaușescu”, coordonată de Lavinia Betea, soții Ceaușescu nu mai făceau plajă de mulți ani, ci se bucurau de băi de nămol. Cu toate că vârsta își spusese cuvântul, iar starea lor de spirit nu mai era la fel de efervescentă ca în tinerețe, concediul la mare era un ritual care nu își pierduse importanța.
Prânzurile și cinele copioase dispăruseră din program, iar recitalurile de poezie susținute de Nicolae Ceaușescu erau doar o amintire. Cu toate acestea, rutina lui Ceaușescu nu s-a schimbat nici măcar în vacanță. La ora 8:00 fix, ieșea din casă și mergea direct la biroul său din “Ciupercă”, reședința estivală de serviciu, pentru a-și continua munca.
În fiecare după-amiază, programul era plin. Se întâlnea cu miniștrii sau cu alți oficiali, discutând problemele țării și planificând viitorul. Anul 1989 nu fusese unul ușor pentru Ceaușești. Simțeau amenințarea de la Moscova, unde Gorbaciov promova o altă “viziune asupra socialismului” decât cea a lor. În plus, se pregăteau pentru Congresul al XIV-lea al partidului, unde existau zvonuri că s-ar putea produce o schimbare la vârful partidului.
Ultimul concediu petrecut de Ceaușescu în străinătate a fost în vara dinaintea marelui cutremur din 1977. În 1976, Ceaușescu și soția sa au călătorit prin Moldova, Delta Dunării și chiar în Crimeea, îmbinând utilul cu plăcutul. Această “lună de miere” a fost o amintire frumoasă în vara anului 1989, când trecutul glorios părea să se estompeze în fața amenințărilor și provocărilor prezentului.