Cum a înflorit povestea de iubire dintre Elisabeta și Cornel Lipă și care este secretul unei relații care rezistă în timp: „Totul a început cu o pătură…”

Elisabeta Lipă, campioană și în sport, și în dragoste: „Povestea noastră a început cu o pătură”. Cum a înflorit iubirea dintre Elisabeta și Cornel Lipă și care este secretul relației lor de peste 30 de ani

Elisabeta Lipă este un nume de referință în sportul românesc. Cu o carieră impresionantă ce se întinde pe mai bine de 25 de ani în canotaj, a devenit un simbol al perseverenței, al muncii neobosite și al succesului obținut cu sacrificii. Dar dincolo de medalii, recorduri și podiumuri internaționale, Elisabeta se mândrește cu un alt capitol al vieții sale, la fel de prețios: familia. Alături de soțul ei, Cornel Lipă, formează un cuplu solid, a cărui poveste de iubire a început în cel mai neașteptat mod… de la o simplă pătură.

O iubire născută în mijlocul muntelui

Pe când Elisabeta era în plină ascensiune sportivă, concentrată pe antrenamente și competiții, viața i-a oferit o întâlnire neașteptată. Cornel Lipă, tânăr pasionat de drumeții și aventuri montane, obișnuia să petreacă weekendurile urcând pe munte împreună cu prietenii săi. Era perioada în care vremea putea schimba planurile dintr-o clipă, iar telecabinele se opreau din funcționare din cauza viscolului sau a ceții deasă.

În astfel de momente, cabanierii erau nevoiți să cazeze turiștii rămași blocați pe munte acolo unde găseau locuri libere — în camere improvizate, pe holuri sau chiar în sala de sport folosită de sportivele de performanță, printre care se afla și Elisabeta.

Într-o astfel de seară friguroasă, Cornel a întrebat-o timid pe Elisabeta dacă are o pătură sau o pernă. Nu era decât o simplă întrebare, însă a fost suficientă pentru ca între ei să se creeze o legătură. O prietenie sinceră, care cu timpul s-a transformat în iubire. A fost începutul unei povești care durează de peste trei decenii.

„Totul a plecat de la o pătură. Soțului meu îi plăcea muntele, drumețiile. Iar când vremea era rea și nu puteau coborî, îi cazau pe unde puteau, inclusiv în sala noastră de forță. Și normal, cereau o pătură, o pernă. Așa am început să vorbim, iar de acolo… s-a legat ceva frumos”, a povestit Elisabeta Lipă într-un podcast, cu un zâmbet cald și nostalgic.

Un partener de drum și în viață, nu doar la bine

În tot acest timp, Cornel Lipă a fost sprijinul ei constant. I-a fost alături în cele mai grele momente ale carierei, dar și în clipele de glorie, sărbătorind împreună fiecare reușită. A înțeles rigorile sportului de performanță, programul încărcat și presiunea competițiilor, oferindu-i un echilibru emoțional esențial.

Împreună, au format nu doar un cuplu, ci o echipă. O familie care s-a consolidat în timp, bazată pe respect, comunicare și susținere reciprocă. Din iubirea lor s-a născut un fiu, Dragoș, care astăzi are 27 de ani și care a crescut în spiritul valorilor pe care părinții săi le-au cultivat cu grijă: perseverență, respect, modestie și iubire autentică.

Secretul unei relații care a trecut testul timpului

La peste 30 de ani de la acel gest simplu care a aprins scânteia, Elisabeta Lipă privește cu recunoștință la parcursul lor comun. Nu pretinde că totul a fost perfect. Dimpotrivă, spune că tocmai imperfecțiunile au făcut relația lor autentică și durabilă.

„Nu are cum să fie totul roz, așa este. Și nici nu cred că e bine să fie totul roz, pentru că te-ai plictisi. Așa trebuie — să mai fie și un pic de sare și piper, un pic de ceartă. Dar ce e important e să nu dispară respectul. În momentul în care respectul dintre parteneri dispare, cu siguranță că nici acea căsnicie nu mai poate funcționa”, a mărturisit ea într-un interviu pentru click.ro.

Pentru Elisabeta, respectul este temelia oricărei relații de durată. Nu dragostea romantică de început, nu fluturii din stomac, ci acel sentiment profund de prețuire față de celălalt, care rămâne chiar și când viața devine agitată, imprevizibilă sau dificilă.

O lecție de viață

Povestea de dragoste dintre Elisabeta și Cornel Lipă este, în esență, o lecție despre simplitatea începuturilor și profunzimea parcursului. Despre cum cele mai frumoase legături se nasc uneori din întâmplări aparent banale. Și despre cum iubirea adevărată nu este întotdeauna spectaculoasă, dar este constantă, loială și profundă.

Într-o lume grăbită, în care relațiile se consumă repede și adesea superficial, exemplul lor este un reminder că longevitatea nu vine din noroc, ci din muncă, încredere și respect reciproc. Iar uneori… dintr-o pătură oferită cu inima deschisă.