O româncă de 45 de ani, rezidentă în Italia și cunoscută pentru devotamentul său în îngrijirea unei bătrâne de 92 de ani din Brescia, a devenit recent subiectul unei dispute juridice aprinse cu familia acesteia, după ce a fost inclusă în testamentul pensionarei. Bătrâna, recunoscătoare pentru anii de îngrijire și companie, i-a lăsat îngrijitoarei casa din oraș, o decizie care a stârnit nemulțumirea celor șase nepoți ai săi. Aceștia au contestat testamentul în instanță, acuzând-o pe Antoneta, îngrijitoarea româncă, de manipulare și de profitare de vulnerabilitatea bătrânei pentru a obține bunurile.
Nepoții au susținut că Antoneta a influențat-o pe bunica lor să o treacă în testament ca beneficiară principală a proprietății, forțând-o să ia această decizie. În plângerea lor, ei au solicitat anularea testamentului, argumentând că bătrâna nu ar fi fost în deplinătatea facultăților mintale la momentul redactării acestuia. În sprijinul lor, au adus acuzații că Antoneta ar fi abuzat de încrederea pensionarei, forțând-o nu doar să îi lase casa, ci și să îi transfere o sumă de 9.000 de euro pentru a acoperi cheltuielile notariale.
Cu toate acestea, pensionara, încă lucidă și capabilă să ia decizii raționale, a intervenit personal în favoarea îngrijitoarei sale, afirmând că testamentul a fost făcut în mod liber și conștient. Ea a acceptat să fie supusă unor evaluări medicale pentru a demonstra capacitatea sa de a lua astfel de decizii, iar rezultatele au confirmat că bătrâna era perfect conștientă și neinfluențată la momentul redactării testamentului. În fața instanței, bătrâna a explicat motivele din spatele deciziei sale, subliniind că s-a simțit abandonată de nepoți, care nu i-au acordat atenția sau sprijinul necesar în anii din urmă.
„Dragii mei nepoți, vă rog să nu fiți supărați pe mine pentru ceea ce am hotărât în testamentul meu. Am ajuns să iau această decizie pentru că m-am simțit abandonată de voi toți. Așa cum voi nu v-ați simțit obligați față de mine cu ceva, la fel și eu am considerat că sunt liberă să decid ce voi face și cui voi lăsa bunurile mele după ce nu voi mai fi,” a spus bătrâna, dorind să clarifice că alegerea sa nu a fost influențată de nimeni și că a acționat conform dorințelor sale personale.
În timpul procesului, bătrâna a fost mutată într-un centru de îngrijire pentru vârstnici, în urma plângerilor nepoților și a susținerilor procurorului Marzia Aliatis. Acesta a adus acuzații împotriva Antonetei, sugerând că îngrijitoarea ar fi abuzat de încrederea bătrânei pentru a obține casa și suma de bani. Cu toate acestea, apărarea Antonetei, susținută de avocata Rosa Afrune, a adus în fața instanței testamentul original și o scrisoare din partea bătrânei, în care se menționa clar că, pe lângă casa din Brescia, nepoților le revenea un magazin, afacerea familiei. Această scrisoare a fost prezentată ca dovadă că bătrâna a dorit să-și împartă bunurile echitabil, luând în considerare și familia, dar și pe îngrijitoarea care i-a fost alături.
Cazul rămâne în continuare sub analiza instanței, care va decide dacă testamentul va fi respectat conform dorinței bătrânei sau dacă acuzațiile nepoților vor duce la anularea acestuia. Această situație subliniază complexitatea relațiilor de familie și dificultatea deciziilor legale atunci când sunt implicate emoții puternice și interese patrimoniale. În timp ce nepoții continuă să conteste legalitatea testamentului, Antoneta își menține poziția fermă, declarând că a acționat mereu în interesul bătrânei și că a respectat întotdeauna dorințele acesteia. Decizia finală a instanței va clarifica soarta moștenirii și va închide acest capitol complicat din viața familiei și a îngrijitoarei dedicate.