Elvira Popescu – steaua românească ce a cucerit teatrul și filmul european
Pe 10 mai, în urmă cu 131 de ani, se năștea una dintre cele mai remarcabile actrițe pe care România le-a oferit lumii: Elvira Popescu. Talentul ei strălucitor s-a făcut remarcat încă de la o vârstă fragedă, atât pe scenele din România, cât și peste hotare, unde a reușit să se impună ca o veritabilă legendă.
Elvira Popescu: un nume emblematic în teatru și cinematografie
Elvira Popescu și-a clădit o carieră impresionantă, care s-a întins pe parcursul a șase decenii, devenind un exemplu de devotament și rafinament artistic. Născută în 1894 la București, ea a studiat la Conservatorul din Capitală și a debutat pe scena Teatrului Național, unde a atras rapid atenția publicului prin farmecul și naturalețea interpretării sale.
Însă consacrarea internațională a venit odată cu stabilirea în Franța, unde celebrul dramaturg Louis Verneuil a remarcat-o și a propulsat-o pe scena teatrului parizian. La doar 29 de ani, Elvira Popescu a debutat la prestigiosul Teatru de la Michodière din Paris, impresionând publicul și criticii deopotrivă. Accentu-i românesc și farmecul exotic au devenit marca ei distinctivă, iar francezii i-au oferit supranumele „Reine du Boulevard” – Regina Bulevardului –, datorită măiestriei cu care interpreta comedii și personaje sofisticate.
Pe parcursul carierei sale, Elvira Popescu a jucat în numeroase piese de succes, multe dintre ele fiind susținute pe scenă în mii de reprezentații, consolidându-i statutul de stea a teatrului parizian. Deși repertoriul ei nu a fost vast, fiecare apariție scenică a devenit un eveniment notabil.
Elvira Popescu și cinematografia
Cariera sa cinematografică a început încă din 1912 și, de-a lungul timpului, a colaborat cu regizori și actori renumiți. Printre filmele notabile în care a apărut se numără „Austerlitz” și „Plein Soleil” (ambele din 1960). Deși nu a atins același nivel de glorie pe marele ecran ca pe scenă, Elvira Popescu a rămas o figură iubită și respectată în lumea filmului european.
Viața personală: între povești de dragoste și titluri nobiliare
Viața personală a Elvirei Popescu a fost presărată cu povești de dragoste și relații notabile. Prima ei căsătorie a fost cu actorul Aurel Athanasescu, cu care a avut o fiică, Tatiana. După divorț, s-a recăsătorit cu Ion Manolescu-Strunga, ministru român, iar ulterior s-a stabilit definitiv în Franța. Aici, și-a unit destinul cu baronul Maximilian Sébastien Foy, devenind contesă și moștenitoarea unei averi impresionante.
Elvira a trăit și o poveste intensă de iubire cu un scriitor francez, care, copleșit de despărțire, și-a pus capăt zilelor – un episod care a rămas o rană deschisă în biografia sa sentimentală.
Un simbol al rafinamentului cultural
Până la sfârșitul vieții, Elvira Popescu a rămas o prezență activă și influentă în cultura pariziană. A înființat un salon literar și artistic frecventat de elitele culturale ale vremii, devenind o gazdă celebră și o punte între artiști din toate colțurile lumii. Munca și contribuțiile sale au fost recunoscute prin distincții de prestigiu, printre care Premiul Molière și Legiunea de Onoare.
O moștenire care dăinuie
Elvira Popescu s-a stins din viață pe 12 decembrie 1993, la venerabila vârstă de 99 de ani, lăsând în urmă o moștenire artistică imensă. Este înmormântată în celebrul Cimitir Père-Lachaise din Paris, locul de odihnă al marilor nume ale culturii mondiale.
Numele Elvirei Popescu continuă să inspire și astăzi, rămânând un simbol al eleganței, talentului și perseverenței artistice. România și Franța, deopotrivă, își amintesc cu mândrie de această stea care a traversat granițele timpului și ale spațiului cultural.
