Pe 5 august 1984, la înmormântarea lui Richard Burton, o serie de personalități din lumea cinematografiei s-au reunit pentru a aduce un ultim omagiu unuia dintre cei mai mari actori ai vremii sale. Paul Scofield, regizor și producător, a ales să recite poezia „Death is nothing at all” de Henry Scott Holland, cu un vers memorabil: „Why should I be out of mind only because I am out of sight?” Această poezie a reflectat emoția profundă a pierderii unui artist de marcă.
Brook Williams, alt prieten apropiat al lui Burton, a recitat poezia „Do not go gentle into that good night” de Dylan Thomas, care încurajează rezistența împotriva sfârșitului inevitabil. Versurile „Old age should burn and rave at close of day;/ Rage, rage against the dying of the light” au subliniat spiritul neîmpăcat și rebel al actorului.
Alain Delon, faimosul actor francez, a colaborat cu Richard Burton în filmul „The Assassination of Trotsky” (1972), interpretând rolul agentului sovietic Frank Jackson. Deși relația lor profesională a fost intensă, nu au mai lucrat împreună în alte proiecte și nu este sigur dacă Delon a fost prezent la înmormântare. De asemenea, nu se știe dacă a avut vreo legătură cu poeziile recitate în acea zi, dar este posibil să fi fost familiarizat cu ele, având în vedere sensibilitatea sa artistică. În jurnalul său, Burton a recunoscut inițial că nu-l considera pe Delon un actor excepțional, dar a fost plăcut surprins de talentul său: „Am lucrat cu Delon toată ziua ieri. Este un actor mult mai bun decât credeam. Destul de sensibil și totodată impresionant. Mă bucur că am fost surprins.”
Poezia „Death is nothing at all” pune o întrebare retorică universală despre uitare și absență fizică, întrebându-se de ce am fi uitați doar pentru că nu mai suntem vizibili. Această întrebare este deosebit de relevantă pentru Delon, ale cărui realizări i-au asigurat un loc în memoria colectivă.
Versurile lui Dylan Thomas încurajează o luptă împotriva morții și uitării, sugerând că bătrânețea ar trebui să fie un timp de revolta, nu de resemnare. Delon, cu o viață plină de aventuri și controverse, de la războiul din Indochina până la scandalurile politice și relațiile tumultuoase, ar putea fi tentat să conteste această viziune. Cu toate acestea, Delon a reușit să-și construiască o reputație solidă în cinematografie, cu roluri memorabile care l-au consacrat ca un simbol al filmului european.
În concluzie, realitatea este percepută diferit de fiecare individ și este adesea influențată de contextul cultural și personal. Delon a fost un produs al vremurilor sale, dar realizările sale l-au distins într-un mod remarcabil. Filmul a jucat un rol crucial în formarea percepției publicului despre Delon, asigurându-i un loc special în memoria colectivă, dincolo de orice diferențe între aparență și realitate.