Daniel Balaș aduce în discuție teoria reîncarnării și susține această idee cu argumente convingătoare. El aduce în atenție faptul că în trecut exista un capitol despre reîncarnare în Biblie, dar acesta a fost eliminat de împărații Iustinian și Teodora.
Argumentul principal al lui Balaș este că reîncarnarea a fost eliminată din Biblie din dorința Teodorei de a fi divinizată de către popor, deși săvârșise multe crime, iar capitolul despre reîncarnare stipula că cei care comit crime împotriva aproapelui se vor reîncarna pentru a-și ispăși pedeapsa.
Balaș susține că Biserica a ascuns adevărul despre reîncarnare pentru a manipula credincioșii și că aceasta este o tactică pentru a menține controlul asupra lor.
El aduce în discuție și patru dovezi ale reîncarnării, cum ar fi amintirile din vieți anterioare, semnele din naștere care corespund rănilor fatale din viețile anterioare, sentimentul de deja vu și fobiile inexplicabile.
În plus, Balaș prezintă câteva cazuri de copii care pretind că sunt reîncarnări ale unor persoane din trecut și care au adus detalii despre viețile lor anterioare, detalii care au fost ulterior confirmate de martori sau documente.
Aceste cazuri, cum ar fi cel al lui James Leininger sau al lui Shanti Devi, oferă indicii puternice în favoarea existenței reîncarnării.
În final, Daniel Balaș aduce în discuție rămășițe din Biblie care susțin teoria reîncarnării, cum ar fi întrebările apostolilor lui Iisus despre identitatea sa și motivul orbirii unui om, care presupun credința în existența unei vieți anterioare și a karmei.
El concluzionează că Biserica ascunde adevărul pentru a manipula oamenii și că reîncarnarea este un fenomen real, iar refuzul de a o accepta conduce la o înțelegere greșită a lui Dumnezeu și a mântuirii.