„Te privesc cum dormi, stând aproape de tine. Ești mai frumoasă ca niciodată, și poate că niciodată nu ai fost atât de strălucitoare. Este prima dată când te văd atât de liniștită, fără nicio urmă de suferință pe față. Ești calmă și frumoasă, ca și cum cineva ar fi șters delicat toate durerile de pe chipul tău. Mă uit la tine cum dormi și reflectez la noi, la tine, la mine. De ce mă simt vinovat? Este o întrebare care se pune când iubești și ești iubit.
Îți amintesc cum ai ajuns de la Viena și te-am întâmpinat la aeroportul din Paris cu un buchet de flori, pe care nu știam cum să-l țin. M-am îndrăgostit profund de tine, și tu de mine. Doamne, cât de tineri și fericiți eram! Viața noastră, care depindea doar de noi, ne-a separat în cele din urmă.
Mă uit la tine din nou și din nou, dorind să te înghit cu privirea. Odihnește-te, sunt aproape. Am învățat niște cuvinte în germană din cauza ta. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc, draga mea.
Îmi iau rămas bun, cel mai lung rămas bun. Nu voi veni la biserică sau la cimitir, dar voi veni a doua zi să te vizitez și vom fi doar noi doi.”
Iubiri eterne. Ultima scrisoare a lui Alain Delon către Romy Schneider.