**Dragoș Bucur și Dana Nălbaru: Viața de Familie între România, Irlanda și Lecțiile Învățate**
Dragoș Bucur și Dana Nălbaru au împreună trei copii; doi biologici, Sofia și Kadri, și unul adoptat, Roxana. Cei cinci au locuit pentru o perioadă în Irlanda, iar actorul a vorbit recent despre această experiență.
**Dana Nălbaru: De la Lumina Reflectoarelor la Viața de Familie**
Fosta membră a trupei Hi-Q, Dana Nălbaru, s-a retras din lumina reflectoarelor și a preferat să își îndrepte toată atenția către familie și copii. Alături de aceștia, cântăreața a locuit o perioadă destul de îndelungată în Irlanda, unde s-au confruntat cu diverse provocări.
**Experiența în Irlanda**
Dragoș Bucur a vorbit de curând despre experiența pe care a trăit-o în Irlanda alături de familie. Actorul a spus că a fost plăcut impresionat de țară și că este una foarte frumoasă. Din nefericire, din cauza unor inconveniente, aceștia au fost nevoiți să se mute în altă parte.
“Irlanda este o țară superbă, dar a fost un coșmar pentru Dana din cauza alergiei declanșate de fân, deci nu ne vom muta niciodată acolo”, a mărturisit Dragoș Bucur.
Actorul a mai povestit că o altă țară care îi place foarte mult este Danemarca.
“Există o relaxare a danezilor pe care am văzut-o în puține locuri, și asta ne-a plăcut foarte mult amândurora. Și, în plus, sunt campinguri cu niște condiții extraordinare la fiecare câteva zeci de kilometri, iar asta contează!”, a spus Dragoș Bucur.
**Adoptarea Roxanei**
Dragoș Bucur și Dana Nălbaru au doi copii biologici, iar decizia de a înfia o fetiță de etnie romă a surprins pe toată lumea. Fosta cântăreață a făcut dezvăluiri emoționante despre ziua în care au adoptat-o pe Roxana, fiica lor.
“Pe Roxana am văzut-o pe internet, pe lista copiilor greu adoptabili. Mai avea o lună până împlinea 5 ani. Era un copil bun care avea nevoie de familie și care probabil că astăzi ar fi fost tot acolo. Îmi amintesc tot din ziua aceea. Ne-am dus la Arad, unde locuia și am găsit-o foarte veselă, într-o rochiță roz. Nu vorbea. Dar s-a aruncat în brațele noastre din prima. Și a stat în brațele noastre cât am rămas acolo. Iar la scurt timp s-a mutat la noi. Și gata. Mi-am dat seama că, pentru a ajuta cu adevărat pe cineva, trebuie să ies din zona de confort.
Și chiar am ieșit din confort, pentru că mult timp a trebuit să învățăm unii de la alții: noi de la ea, ea de la noi. Ce vreau să zic cu asta? Nu este deloc ușor. Dar satisfacțiile sunt extrem de mari din primele zile, de când au început să se vad