Serghei Mizil, un nume proeminent în arta din România, a discutat despre stilul său de viață și despre averea sa în cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Într-o seară de duminică, Serghei Mizil a fost invitat în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai” și a abordat cu deschidere toate întrebările care i-au fost adresate.
Unul dintre subiectele principale a fost legat de nivelul său de bogăție, iar Mizil a răspuns cu sinceritate și umor. „Este o întrebare complexă și depinde de perspectiva fiecăruia,” a explicat el. „Pentru mine, am suficient, nu am avut niciodată o obsesie pentru acumulare.”
Mizil a menționat că, în ciuda traiului într-un confort constant, nu a fost niciodată preocupat excesiv de acumularea de bogăție. „Nu am fost niciodată dornic să fac sume imense de bani sau să mă strecor pentru asta. Am avut o viață plină și nu văd rostul obsesiei pentru bani. Dacă ai mai mult decât îți trebuie, devine o problemă. Am întâlnit oameni care își găsesc plăcerea în a număra banii, dar eu nu am nervii necesari pentru asta.”
Într-o discuție recentă pe canalul său de YouTube, Serghei Mizil a dezvăluit că pensia sa este de 1.200 de lei, o sumă insuficientă pentru a acoperi toate cheltuielile, inclusiv costurile cu medicamentele, care se ridică la aproximativ 2.000 de lei lunar. „Gândiți-vă că pensia mea este de 1.200 de lei, iar medicamentele costă 2.000 de lei! Dacă ar fi să trăiesc doar din pensie, nu aș putea să-mi iau medicamentele și să acopăr alte cheltuieli,” a spus el.
Mizil a explicat că a avut întotdeauna contracte de muncă și, deși nu a lucrat în sectorul public, a contribuit la sistemul de pensii. „Am plătit taxe și contribuții pentru pensie, iar în prezent sunt membru al Uniunii Artiștilor Plastici, dar pensia nu provine de acolo. Am avut contracte de muncă toată viața. Am început să muncesc de la o vârstă fragedă și am avut diferite locuri de muncă, de la lucru manual la alte activități.”
Prin aceste declarații, Serghei Mizil a subliniat că adevărata valoare a vieții nu se măsoară în acumularea de bogății, ci în modul în care ne trăim existența.