Ați debutat pe scena teatrului cu un an înainte de a vă termina studiile, o inițiere care a reprezentat un moment de deschidere și curaj în parcursul dvs. Întâmplarea m-a purtat în anul 1969, într-un context liber și dinamic, plin de examene și de roluri ce așteptau să fie interpretate.
Printre colegii mei de la Regie, am fost invitat să particip la un exercițiu pe un text specific, iar acea experiență a devenit momentul definitoriu care m-a ancorat în lumea teatrului. Am fost ghidat spre profesionism de către maestrul Liviu Ciulei, care mi-a oferit o șansă de neuitat: să înlocuiesc un actor celebru într-un spectacol de mare succes, “Harfa de iarbă”. A fost debutul meu pe o scenă mare, o rampă a visurilor împlinite și a începuturilor promițătoare.
De-a lungul carierei mele, am făcut față unor schimbări radicale și am devenit primul actor din România care a ales să devină liber profesionist. Această decizie a fost determinată de experiența mea de-a lungul a două decenii de muncă în teatru și film, unde am simțit mereu presiunea dualității dintre contractele salariale și cele de liber profesionist.
Am simțit că actorul ar trebui să se dedice unui singur rol, să se concentreze pe el și să îl ducă la îndeplinire în întregime, fără să fie dispersat de multiple angajamente. Astfel, am făcut o schimbare radicală, renunțând la statutul de angajat și adoptând libertatea și responsabilitatea unui profesionist independent în domeniul artistic.
Într-o lume în care valoarea unei profesii este adesea măsurată în termeni financiari, am fost întrebat de multe ori dacă actorii pot trăi decent din meseria lor în zilele noastre. Răspunsul meu este că bogăția unui actor nu poate fi redusă la cifre și salarii. A fi bogat înseamnă mai mult decât să ai conturi bănești pline.
Bogăția unui actor rezidă în momentele magice de pe scenă, în aplauzele recunoscătoare ale publicului și în satisfacția adâncă a unei performanțe reușite. A fi actor înseamnă să creezi emoție și să lași amprenta ta în inimile oamenilor, iar această bogăție este neprețuită și incomparabilă cu orice sumă de bani.
A fost o vreme când am fost martor la schimbările produse după Revoluție, când am avut privilegiul să lucrez alături de mari actori internaționali, fără ca diferențele de statut financiar să fie relevante. În lumina acestor experiențe, am ajuns să cred cu tărie că valoarea unui actor nu poate fi cuantificată în dolari sau euro, ci în pasiunea și dedicarea sa pentru arta interpretativă.
Și totuși, într-o lume în care diferența de venituri între un actor și un parlamentar este copleșitoare, mă întreb dacă acest lucru vă frustrază. Experiența mea îmi spune că fiecare individ trebuie să-și aleagă calea în funcție de pasiunile și prioritățile sale. Actorul nu este obligat să aspire la bogăție materială, ci la bogăția emoțională și spirituală pe care o aduce fiecare rol jucat și fiecare moment petrecut pe scenă.
Dacă cineva dorește să urmeze o altă cale pentru a-și atinge obiectivele financiare, este liber să facă acest lucru, dar să nu uite că valoarea reală a unui actor rezidă în darul său de a încânta și de a inspira prin arta sa.