14 februarie 2026, Moșii de iarnă în calendarul ortodox. Ce trebuie să împartă credincioșii și de ce nu este bine să folosești mătura în această zi

Calendar 6

Calendar ortodox 14 februarie 2026 – Sfântul Cuvios Auxentie și Moșii de iarnă

Ziua de 14 februarie 2026 are o însemnătate aparte în calendarul ortodox. Biserica îl pomenește pe Sfântul Cuvios Auxentie, unul dintre marii nevoitori ai secolului al V-lea, iar în același timp credincioșii săvârșesc pomenirea celor adormiți, cunoscută sub numele de Moșii de iarnă.

Este o zi de rugăciune, reculegere și milostenie, în care tradiția, credința și rânduiala bisericească se împletesc într-un mod profund.

Viața Sfântului Cuvios Auxentie

Sfântul Cuvios Auxentie s-a născut într-o familie creștină, fiind fiul preotului Addas, un refugiat persan stabilit la Constantinopol. În tinerețe a ales cariera militară și a ajuns ofițer în garda împăratului Teodosie al II-lea. Avea în față un viitor strălucit, însă chemarea lui Dumnezeu a fost mai puternică.

În anul 446, a renunțat la funcție și la viața lumească, alegând drumul monahismului. S-a retras într-un ținut muntos din Bitinia, într-un loc numit Oxia, unde a dus o viață de asceză, rugăciune și post neîncetat. A devenit cunoscut pentru blândețea și darul său de a vindeca, iar mii de oameni veneau să-i ceară sfat și ajutor. Locul în care viețuia a fost numit mai târziu „Muntele lui Auxentie”.

În anul 451 a participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, unde a condamnat ereziile vremii. După această perioadă, s-a retras din nou în liniște și rugăciune, iar la 14 februarie 470 a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la Mănăstirea Sfântului Hipatie.

Prin viața sa, Sfântul Auxentie rămâne un model de renunțare la slava lumească și de dedicare totală lui Hristos.

Moșii de iarnă – pomenirea celor adormiți

În anul 2026, 14 februarie coincide cu Moșii de iarnă, una dintre cele mai importante zile de pomenire a celor trecuți la Domnul.

În toate bisericile se oficiază dimineața Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului. Credincioșii aduc pomelnice cu numele celor adormiți și pregătesc pachete de pomană care sunt sfințite și împărțite în memoria acestora.

Ce se dă de pomană la Moșii de iarnă

Tradiția spune că pachetele trebuie să conțină alimente gătite sau produse pregătite cu grijă, precum:

  • colivă
  • colaci sau pâine
  • piftie
  • orez cu lapte
  • plăcinte cu brânză sau fructe
  • vin
  • fructe

Lumânările sunt nelipsite, simbolizând lumina care călăuzește sufletele celor adormiți spre Împărăția lui Dumnezeu.

Milostenia din această zi este considerată o punte de legătură între cei vii și cei trecuți la cele veșnice.

Tradiții și interdicții în această zi

Sâmbăta Morților este însoțită de numeroase obiceiuri populare. Se spune că în această zi nu este bine:

  • să se dea cu mătura, pentru că, potrivit credinței populare, gunoiul ar ajunge simbolic „în gura morților”
  • să se spele sau să se facă treburi gospodărești grele
  • să se lucreze la câmp sau să se coasă

Tradiția spune că femeile care nu respectă aceste rânduieli pot avea parte de neliniște sau probleme de sănătate pe parcursul anului. Dincolo de superstiții, mesajul profund al zilei este acela al liniștii, rugăciunii și respectului pentru memoria celor adormiți.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Auxentie

În această zi este bine să se rostească o rugăciune către Sfântul Auxentie, cerând ajutor în necazuri și întărire în credință:

„Sfinte Cuvioase Părinte Auxentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei împovărați de griji și încercări. Întărește-ne în credință, luminează-ne mintea și păzește-ne de rătăciri. Așa cum ai biruit ispitele prin post și rugăciune, ajută-ne și pe noi să rămânem statornici în dragostea lui Hristos. Amin.”

Troparul Sfântului Auxentie îl descrie ca pe un „locuitor al pustiului, înger în trup și făcător de minuni”, iar condacul îl compară cu un pom înflorit în mijlocul Raiului, simbol al curăției și al credinței neclintite.

14 februarie 2026 nu este doar o dată din calendar, ci o zi de reflecție profundă: ne amintește de jertfa și credința sfinților, dar și de datoria noastră de a păstra vie pomenirea celor care nu mai sunt printre noi.