România Sub Ceaușescu: O Utopie Economică Sau O Amenințare La Adresa Sistemului Financiar Mondial?”
La finalul anului 1982, România se găsea în fața unui prag financiar periculos, având o datorie externă record de 11 miliarde de dolari SUA și fiind tot mai dependentă de Fondul Monetar Internațional (FMI).
Cu toate acestea, Nicolae Ceaușescu a surprins FMI-ul prin decizia sa de a începe să plătească anticipat datoriile externe ale țării, începând cu anul 1985. Această mișcare neașteptată a șocat lumea financiară internațională și a împiedicat România să cadă în capcana împrumuturilor cu dobânzi mari și vânzarea activelor sale pe piețele internaționale, un scenariu care s-a întâmplat mai târziu, în alte țări.
Până în martie 1989, Ceaușescu a reușit să achite integral datoriile externe ale țării, dar acest lucru a venit cu sacrificii mari din partea populației. Mai mult decât atât, România avea încă sume importante de bani în bănci și avea creanțe de miliarde de dolari.
Există speculații că în această perioadă, în noaptea de 14/15 decembrie 1989, un avion Il-18 ar fi decolat din flotila prezidențială de la Otopeni către Teheran, transportând lingouri de aur în valoare de 24 de tone. Avionul s-a întors gol din Iran, iar acest incident alimentează teoriile conspiraționiste cu privire la averea ascunsă a regimului Ceaușescu.
Ceaușescu realiza încă din 1987 că România deține propriile sale resurse și că poate deveni independentă financiar de FMI. El își dorea să își asocieze țara cu China, Iranul și Libia pentru a înființa o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici țărilor în curs de dezvoltare, punând astfel bazele unui sistem financiar alternativ la nivel mondial.