Psalmul 142, al lui David, este o rugăciune profundă și puternică, care aduce alinare sufletului și vindecare celui bolnav. Parintele Calistrat subliniază că această rugăciune are capacitatea de a tamadui rănile sufletului și de a aduce grabnică într-adevăr alinare și vindecare. El consideră că această rugăciune este atât de specială încât nu doar că îngrijește pe cel bolnav, ci și păstrează sănătos pe cel care nu este atins de boală.
Psalmul 142 este adesea rostit în slujba Utreniei și este parte integrantă a începutului Acatistelor. El este considerat unul dintre Psalmii esențiali pentru rugăciunea creștină și este adesea urmat de Psalmul 50.
Versetele acestui Psalm aduc în fața lui Dumnezeu strigătul de ajutor al celui care suferă, exprimând nevoia de intervenția divină și de îndrumarea sa. Psalmul 142 este o chemare sinceră către Dumnezeu în momentele de încercare și de suferință, cerându-I milă, îndrumare și protecție împotriva vrăjmașilor și a necazurilor vieții.
În această rugăciune, David exprimă o profundă conștientizare a neputinței umane și a necesității intervenției divine pentru eliberarea de suferință și pentru găsirea căii drepte. El se încredințează în grija și îndrumarea lui Dumnezeu, recunoscându-L ca fiind singura sa nădejde și refugiu în mijlocul încercărilor.
Parintele Calistrat încurajează recitarea și meditarea asupra acestui Psalm ca pe o modalitate eficientă de a găsi alinare și vindecare în momentele de suferință și necazuri, subliniind puterea și relevanța acestei rugăciuni în viața creștinului.
1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea intru credinciosia Ta, auzi-ma intru dreptatea Ta.
2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.
4. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu .
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale am gandit .
6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.
7. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant .
8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne.
10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.
11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu .
12. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau .”