Apa sfințită, cunoscută și sub numele de agheasmă, este considerată de către credincioși și preoți ca având proprietăți binefăcătoare datorită puterii Duhului Sfânt. În mod tradițional, sfințirea apei implică scufundarea unei cruci și a busuiocului în apă, iar acest act conferă apei anumite calități speciale.
De ce apa sfințită nu se strică niciodată? Există mai multe explicații pentru acest fenomen, care pot fi văzute ca fiind atât de natură religioasă, cât și științifică. Potrivit oamenilor de știință, atunci când apa este sfințită, intră în contact cu argintul din cruce și cu busuiocul.
Argintul are proprietăți antibacteriene, distrugând bacteriile de putrefacție și algele microscopice din apă, creând un mediu în care acestea nu pot să se dezvolte. De asemenea, busuiocul este cunoscut pentru proprietățile sale antiseptice. Astfel, combinația de argint și busuioc pare să fie responsabilă pentru menținerea calităților apei sfințite pentru o perioadă îndelungată.
Pe de altă parte, din perspectiva religioasă, credincioșii și preoții cred că apa sfințită nu se strică datorită puterii Duhului Sfânt. Ei consideră că sfințirea apei transformă apa dintr-o substanță stricăcioasă într-una nestricăcioasă și sfântă.
Această credință este întărită de rugăciunile rostite în cadrul slujbei de sfințire, care spun că agheasma are puterea de a alunga spiritele necurate și de a limpezi mintea de gândurile rele.
În plus, apa sfințită are o serie de proprietăți miraculoase în credința creștină. Ea este folosită la taina botezului și la împărtășanie, iar credincioșii o folosesc pentru curățarea sufletelor și a trupurilor, precum și pentru sfințirea locuințelor și ogoarelor.
Prin intermediul acestei ape sfințite, credincioșii caută să aibă aproape prezența lui Dumnezeu și să se protejeze de rău în diferite aspecte ale vieții lor.