Preotul Negoita dezvăluie: Cum să faci corect o pomană pentru cei decedați: “Nu, cu siguranță nu se face așa cum fac unii

Într-o lume plină de tradiții și obiceiuri, pomenirea celor dragi care au părăsit această lume devine un gest profund spiritual și emoțional. Preotul Paul Iulius Negoita, recunoscut pentru implicarea sa în comunitatea religioasă, ne dezvăluie semnificația profundă a pomenilor pentru cei decedați și rolul lor în comemorarea acestora.

Pomenile – o manifestare spirituală plină de emoție

Prin intermediul unui mesaj emoționant publicat pe site-ul său personal, paulnegoita.ro, preotul Paul Iulius Negoita subliniază importanța pomenirii celor plecați dincolo de această lume. El evidențiază faptul că, deși fizic nu mai sunt prezenți, memoria și spiritualitatea lor continuă să trăiască prin intermediul pomenilor.

Preotul Negoita subliniază că refacerea mesei comuniunii cu cei decedați este un mod de a menține vie amintirea acestora și de a comemora existența lor. În timpul pomenirii, istoriile, clipele și povestile legate de persoana decedată devin mai mult decât simple amintiri, ele dobândind un nou sens și o încărcătură emoțională aparte.

O atmosferă plină de semnificație

În cadrul pomenirilor, tristețea poate fi înlocuită cu un sentiment de bucurie, deoarece aceste momente reprezintă întâlniri spirituale pline de emoții și amintiri. Preotul Negoita subliniază că aceste întâlniri și daruri nu sunt oferite pentru a satisface nevoile materiale ale celor prezenți, ci pentru a crea o conexiune spirituală între cei plecați și cei care rămân.

Pomenirile nu sunt organizate pentru a oferi o masă opulentă sau pentru a impresiona prin fast, ci mai degrabă reprezintă un cadru special în care se desfășoară întâlniri spirituale pline de semnificație. Aceste momente sunt menite să ofere un timp de reflecție și intimitate, în care amintirile devin mai vii și mai valoroase.

Esenta pomenirilor – puțin, dar cu suflet

În concluzie, preotul Paul Iulius Negoita subliniază că pomenirea celor decedați nu se bazează pe opulență sau cantități, ci mai degrabă pe esența spirituală a gestului. Dacă ar fi să existe o analogie, el sugerează că cei care nu mai sunt pe acest pământ ar aprecia un gest modest, însă încărcat de sinceritate și adâncime.

Puțin, dar cu suflet – aceasta este esența pomenirilor. Refacerea mesei comuniunii cu cei plecați reprezintă o formă de a păstra vie amintirea lor și de a le aduce un omagiu spiritual. Pomenirile devin astfel momente de întâlnire între cele două lumi, în care amintirile devin mai puternice și mai semnificative.