Legenda rândunicii este una dintre poveștile care ne aduce mai aproape de taina și compasiunea divină. Se spune că în vremea când Iisus era doar un copil în Nazaret, se juca pe malul râului împreună cu alți prichindei.
Făcea păsărele din lut, aranjându-le cu migală și bucurându-se de creațiile sale. Dar inima unui fariseu nu cunoștea mila și a întrebat cu răutate ce face acolo, numindu-l “copil rău”.
Însă răspunsul lui Iisus a fost unul plin de iubire și minune. Cu atingerea mâinilor Sale, micile păsărele de lut au prins viață și au zburat, împiedicând fariseul să le sfărâme. Astfel, s-au născut rândunelele, care inițial aveau culoarea cenușie și au făcut un cuib pe acoperișul unei case, aducând bucurie și viață acolo unde treceau.
Legenda continuă odată cu patimile lui Iisus. În timp ce era răstignit pe cruce, rândunelele credincioase L-au urmat, plângând și aducându-I ajutor. Au încercat să-I aline suferința smulgându-I spinii din coroană și purtând haina de doliu, când cerul s-a înegurat și întreaga natură a plâns cu El.
În momentele cele mai grele, când Iisus suferea și Îi era sete, un soldat i-a oferit doar un burete înmuiat în oțet. Dar o rândunică, aducând o picătură de apă, a încercat să-L aline. Soldatul a încercat să o împuște, dar, după trei încercări, când rândunica a fost lovită, Mântuitorul a plâns pentru ea, binecuvântând-o.
Astfel, rândunica devine un simbol al credinței și milostivirii divine, iar legenda ne învață despre puterea iubirii și a compasiunii.