Ce trebuie sa faci in Joia Mare din Saptamana Patimilor ca sa ai noroc mare si sa fii ferit de rele

Joia Mare reprezintă un moment de profundă semnificație în tradiția creștină, marcând patru evenimente majore din viața lui Iisus Hristos și a ucenicilor săi. Această zi este înfrumusețată de Denia celor 12 Evanghelii, una dintre cele mai importante denii din calendarul liturgic.

În Joia Mare, credincioșii comemorează momente esențiale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani și trădarea lui Iisus de către Iuda. Aceste evenimente sunt aduse în atenție în cadrul slujbei Deniei celor 12 Evanghelii, o ceremonie solemnă care se desfășoară în seara zilei de joi.

În timpul acestei slujbe, preoții ies din altar purtând crucea lui Iisus și recită rugăciuni speciale. Oamenii aprind câte 12 lumânări, reprezentând cele 12 Evanghelii, iar după încheierea slujbei, lumânările sunt duse acasă și păstrate pentru a fi folosite în timpul anului, în momente importante din viața fiecărui credincios.

Tradițiile și superstițiile asociate Joiei Mari sunt numeroase și diverse. În această zi, se face ultima pomenire a morților din Postul Mare, iar femeile împart la biserică vin, fructe și colaci de post. De asemenea, în Joia Mare, se vopsesc ouăle în exclusivitate în culoarea roșie, simbolizând sângele Mântuitorului.

Superstițiile populare indică și anumite interdicții pentru această zi sacrată. Nu este permis să se doarmă în timpul zilei, deoarece se spune că cei care dorm vor fi lenesi și neproductivi tot anul. De asemenea, femeile care nu au tors canepa până în această zi sunt amenințate cu pedeapsa Joimăriței, o creatură mitologică a cărei legătură cu Joia Mare este binecunoscută.

În ceea ce privește tradițiile casnice, se interzice spălarea hainelor, fie manual, fie cu mașina de spălat. Această activitate trebuia să fie încheiată în Miercurea Mare conform obiceiurilor strămoșești.

Joia Mare este o zi de solemnitate și reculegere, în care credincioșii se adună în biserici pentru a comemora și a celebra evenimentele fundamentale din viața Mântuitorului, respectând tradițiile și superstițiile transmise de-a lungul generațiilor.